Dupa cum sugereaza si numele, te afli in mijlocul unei zone carstice care imbraca o varietate de forme. Pestera de la Pod este legata printr-un „sifon“ de Pestera Zaton si lacul carstic cu acelasi nume. In urma prabusirii unui tavan de pestera a ramas un urias arc de piatra numit Podul Natural de la Ponoarele sau Podul lui Dumnezeu – numit asa de catre localnici fiindca, in decursul anilor, cateva masini ramase fara frane au cazut in gol de pe el, insa nimeni nu si-a pierdut viata.


Sus, pe culmea care desparte Podul Natural de Lacul Zaton, se afla cel mai mare camp de lapiezuri din tara. Acestea sunt forme de relief caracteristice siroirii apei pe calcar: niste santuri adanci, serpuind in stanca.

La sfarsitul lunii aprilie peisajul este minunat. Paduri de un verde-crud, livezi de pomi fructiferi in floare, ogoare proaspat arate „risipite“ pe dealuri, turme de oi care merg alene sub soarele primavaratic. Linistea e absoluta si doar rafalele neobositului vant de vest involbura apele lacului. Spre nord, se vad spinarile inzapezite ale Masivului Godeanu. La 3 km de Ponoarele se afla celebra padure de liliac, locul in care localnicii se aduna pe la inceputul lui mai pentru a sarbatori inflorirea acestui superb arbust. La cativa kilometri de Ponoare, in satul Izverna, se afla una dintre cele mai lungi si mai interesante pesteri din tara.

Revenind la Baia de Arama ne continuam drumul spre Valea Cernei. Soseaua urca din greu, facand zeci de serpentine printre salase razlete si copaci tunsi pe care stau cocotate clai de fan. Sus, in Pas care desparte Oltenia de Banat, gasim un izvor si un loc de popas.



Daca ai timp si vrei sa faci o drumetie extraordinara, poti lasa masina aici. Pornind chiar din Pas, o poteca marcata cu banda rosie te duce spre stanga (vest), iar dupa o ora de urcus moderat prin padurea de fag ajungi pe platoul Muntilor Mehedinti. Dupa inca o ora de mers ajungi la capatul de est al Poienilor de Sus. Aici la 1.200 m altitudine regasesti (dar la o scara mult mai mare) peisajul de la Po-noarele. Poienile de Sus sunt doline enorme, acoperite primavara cu iarba si covoare de flori multicolore, inconjurate de paduri compacte de fag.

Toate formele carstice cunoscute se regasesc strabatand aceste poieni. Pe parcursul catorva kilometri se succed in ordine: Poienile Beletina, Poiana Mare, Crovul Mare, Poienile Porcului, Crovul Medved si Plostinioarele – nume ciudate, date de locuitorii din Closani si Izverna, cei care le folosesc de sute de ani pentru pasunat. Marginea de nord a poienilor o formeaza abruptul spre Valea Cernei. Sunt locuri unde stai ca pe un crenel de cetate si poti privi raul care serpuieste la 900 m mai jos. Peste vale, pe pantele Muntilor Cernei, se vad rasfirate catune izolate. Pini de Cerna, agatati pe toate stancariile, strajuiesc peisajul grandios.

Intorsi la Pas, unde am lasat masina, coboram ultimii 7 km de sosea pana in Valea Cernei. De aici mai sunt 34 de km pana la Baile Herculane, principalul punct de atractie al vaii.

Unde te cazezi
In Ponoarele – la pensiunea lui Dumitru Borloveanu. Cei care au cort pot campa chiar pe spinarea de piatra care desparte Podul lui Dumnezeu de Lacul Zaton. In Valea Cernei – la pensiunile din drumul spre Baile Herculane sau in statiune.

Cum ajungi
Poti face drumul in ambele sensuri. La Baia de Arama ajungi de la Targu Jiu (45 km) sau din orasul Motru (30 km). La Baile Herculane ajungi prin Orsova sau Caransebes.
foto: t.c.(c)
more test article

© copyright Edipresse as Romania